There’s a kind of silence

that grows around you, slowly, like trees.

You look away for years forgetting it’s there and suddenly

you’re surrounded by this beautiful forest of quietness.

There’s a kind of silence that pours over you like olive oil,

soothing and refreshing enveloping you in kindness.

.

And you wander through the forest,

anointed king and you wonder at how calm everything is

because although you know it, you can’t believe

that this wonderful silence, this encompassing calmness

is the sound of forgiveness.

.

Your forgiveness.

I believe your lungs have blossomed like cherry trees.

And your every word flows like a soft cherry petal

carried by the warmth of your whispers in my ear.

M-am trezit dimineață

cu o durere teribilă în ceafă.

De parcă toată noaptea m-aș fi târât, cu capul aplecat,

printr-o peșteră îngustă, stranie.

Apoi mi-am amintit.

Chiar asta am făcut.

Mai orb ca o cârtiță,

văzând lumea cu vârful degetelor, cu genunchii și coatele, uneori cu umerii sau fruntea,

te căutam.

Ai fugit, speriată, să te ascunzi în adâncul minții tale,

iar eu am pornit după tine, găsindu-mi drumul citind în Braile

micile indicii pe care le-ai lăsat: o șoaptă aici, un cuvânt scrijelit adânc mai încolo, un oftat

sau un zâmbet în fugă aruncat.

A trebuit să mă strecor printre munți de cărți,

să înot prin oceane de tăcere și priviri înecate

în albastrul întunecat din miez de noapte.

.

Dacă nu te-ai fi întors, dacă nu mi-ai fi ieșit în cale, m-aș fi rătăcit

prin minunata lume nouă care se întindea la infinit.

Mi-ai ieșit în cale ținând în brațe un dragon mic și zgribulit,

dar cu o inimă din vâlvătăi de foc nemuritoare, ca și noi.

Ai zâmbit

și cerul a roșit,

timid.

Apoi m-am trezit.

Cu o durere teribilă în moalele capului care tot nu știu de unde a venit.

Close your eyes

Dress your mind in darkness

Think of every single thing you care for.

Imagine everything you care for

Dissolving, disintegrating, disappearing

into thin air,

leaving behind only an endless sky

and the empty sound

of Death’s voice drenched in infinite sorrow:

“I am Loss.”

.

Open your wintery eyes

and drink in the beauties of the world.

Again. For everything is anew.

You’re like this brave, beautifully crazy fighter pilot

that soars the skies with infinite calmness and peace,

that only heavens dare to bear.

And you only feel at home and utterly alive

when you’re 10,000 feet above.

.

And you take me with you on this incredible,

thrilling, scary, adrenaline-infused journey

every time you look at me

with your sky-tinted eyes

and heaven-stained smile.

breathe in. clouds.

breathe out. hopes.

breathe in. doves.

breathe out. words.

breathe in. love.

breathe out. pain.

breathe in. whispers.

breathe out. rain.

breathe in. dreams.

breathe out. smiles.

breathe in. stars.

breathe out. skies.

Ca intr-o procesiune sacra,

ca intr-un sir de copii cu zambete infinite si priviri albastre,

stau, pe varful limbii tale, incolonate,

unul in spatele celuilalt,

toate cuvintele.

Asteapta cuminti sa le rostesti.

Dupa ce le-ai dat suflare de viata

ele zboara in lumea larga

doar ca mai apoi sa se intoarca

nerabdatoare la coada

sa le dai viata inca o data.

Si nu se mai satura.

Grey skies and dark thoughts.

Bloody sunsets. Bloody aftermaths.

Black robes and burnt lips.

Worlds on fire. Sunken ships.

Cursed ruins. Hell within.

Please tell me that all is but a dream.

.

Empty eyes. Empty words.

Empty love and empty hopes.

Wrinkled faces. Young lights fading out.

Bright shrieks. Terrifying sounds.

The two of us alone on a stormy sea

Hell rooted in our eyes, in me.

.

But even if all will perish, there will always be a we.

So love, stay, and kiss the hell out of me.

Chiar cand cred ca te-am uitat total si irefutabil,

un mic design repetitiv pe o haina,

o umbra de miros dulceag,

o raza de soare ce cade cas

sau o camila intinsa lenesa in nisip

mi te aduc in minte cu forta unei palme peste obraz,

in timp ce constiinta ma mustra: cum ai indraznit sa uiti?

Raman locului naucit, in mijlocul fluxului nesfarsit de oameni

care ma imbrancesc inainte –

felul lor de a-mi spune ca trebuie sa merg mai departe.

Apoi totul reintra in normal:

durerea si amintirea ta pun din nou stapanire pe mine.

.

Memoria e un lucru ciudat.

Aceste cuvinte moarte,

aceste cuvinte cazute in lupta,

asternute pe pagina, ca intr-un cimitir -

cruci frumos aliniate…

Aceste cuvinte invie-le: sopteste-le.

Transforma scheletele lor fara inteles in muzica

ce izvoraste de pe buzele tale cu fiecare suflare.

Breathe in. Breathe out.

Live life one breath at a time.